Botezul ”muzical”

A ”nășit” vecinul, Un rromân de soi. Pe la două noaptea, ”Chefuire”-n toi. Muzica di-vină, Pentru gălăgie, Era ”maxiamală”, Parcă de urgie. Oaspeții-n ne-știre, Clătinau din cap, La-ntrebarea surdă; Cereau doar alt ”țap”. Berea, ca și vinul, Au făcut furori. Glasuri sugrumate, Răgeau și în zori. Melodi-interzise, Cert sub ”optșpe” ani, ”Îmbibau” urechea, Lăfăite-n bani. Înțelesul jalnic, Ne-subânțeles, Rușinau privirea Doamnelor, ades. Mintea răvășită-n Ritmul dezlânat, Își pierdea ideea-n Șirul ordonat. Dar, în rest, plăcerea Se citea pe fețe. Că-i bună tăcerea, Cine să-i învețe. Bucuria, totuși, Compensa vacarmul. Ce contează-o noapte, Când beția-i șarmul. Doar într-o odaie, Pruncul, din senin, Se trezea, sărmanul, Ne-țipând în ritm…