Calomnie în ”născare” i.a

Drept urmare-a cauzei, un efect a apărut, Și, din vina ”Coțo-fanei”, zvonul n-a rămas ”stătut”. ”Aruncat” la întâmplare, ca pură concluzie, Postula urmări neclare, cu-o simplă aluzie. Sper c-ați priceput că, ”asta”, cam perversă și ciufută, Era ”cauza”, năpasta, fără rost, des, dezbătută. Cu discreție ”lansată”, ”șopârlită”-apoi cu zel, ”Înflorită” și ”pătată”, câte-un pic, creștea nițel. Cu tenta de ”rău îmi pare”, și ”parcă, să cred, nu pot”, Prindea aripi, cu răbdare, hoinărind din bot în bot. Dintr-un ”fleac”, zvonit pe seară, ”rotunjit” cu ”te-miri-ce” De orice ”atinsă” gură, s-a născut un ”oareșce”. Sensul, clar, devine ”faptă”; ”flecuștețu”-a dispărut. Judecata cea mai aptă, uită de ”mi s-a părut”. Calomnia în ”născare”, ca efect la ”nu-știu-ce”, A pus ”răul” în mișcare, sfidând logica ”de-ce?” Suflul ei, acidă plagă, s-a întins lin, pas cu pas; Timpu-a ”scos” și adevărul; îndoiala a rămas.