Ce contează-i bunătatea

Trece ”Capra”, și-apoi ”Steaua”; Vine seara de Crăciun. Tremură-n copii dorința Unui Moș, puțin mai bun. Ziua-și pierde-nsemnătatea; Astăzi, noaptea-i mai presus. Într-o iesle-a ”sărăciei”, S-a născut un ”om”, Isus. S-ancălzit, în ”simplitate”, Cu familia, la foc. A plecat, ”luând” păcatul, Și-a ”lăsat” iertarea-n loc. A privit dușmanii-n față Și, cu milă, i-a iertat. La ”greșiți” le-a-ntins, pur, mâna, Și-a lor vină a purtat. Conștiințe ce, în viață, Doar ”zăceau”, le-a ”ridicat”. Când le-a dat să ”bea” credință, Suflete le-a ”vindecat”. Seara-și ”cerne” amintirea Unor ”Ei”, de mult apuși”. Ce contează-i ”bunătatea” Unui Moș… -Ce mi-ai adus?…