Cântă cocoșii

-dreptatea sorții-

Ca și ieri, cocoșii, cântă de cu noapte; în mintea lor, poate, îndeamnă la fapte. Cert ”porniți”, nu lasă, ca să ”vegeteze”, satul și țăranii; vor să-i ”deștepteze”. Sunt doar simplii oameni, săteni de ”prăsilă”, educați în traiul sărăcit de milă. Au și școala vieții,, deci nu sunt inculți; Cheful leneviei, i-a cuprins pe mulți. Lupta e deschisă: care e pe care. Cocoșii de-o parte… tot ei, ca mâncare. S-au crezut, deștepții, cu omul la ”toartă”; și să ”vezi” dreptate… soarta nu îi iartă.