Când noaptea

Când noaptea, prea lungă, Te scoate din minți, Iar gerul năpraznic, Te face să-l simți, Cu poftele-i crude, Și țurțuri ca dinți, E greu, încă-n viață, În slove să ”cânți”, C-un suflet, în transă, Plutind peste munți, Cu trupul, și ”pasul”, Pe fragede punți, Departe de ceruri, Uitat și de sfinți…