Câini ”curenți”

-Hai să discutăm de câini, Și de voi, ca răi stăpâni! Mi-a spus un vecin, pe stradă, Enervat, și pus pe sfadă, Arătându-mi jos, în tină, Multe pene de găină. Îl știam, era ”cocoș”, Îndrăzneț și bătăios, Ce fusese alergat, Ieri, de-un câine-nfuriat, Că nu îl putea ajunge, Să-i ia o mostră de sânge. M-a ținut minute bune, Și-am scăpat ca prin minune, Când, vecina, ”îndrăcită”, L-a chemat la ea, zorită, Că-i pleca bărbatu-n sat, Făcând loc, destul, în pat. Prea corect, dispus cam prost, Câini ”curenți” mi-am luat la rost, Dar, pe când vorbeam cuvinte, Mi-a trecut ceva prin minte, De mâncare, de averi, De măgari, și de poveri. I-am iertat pe toți, grămadă, Făr-ca lumea să mă vadă, Și-am bodogănit, în silă, Fără jenă, fără milă, Cuvinte fără reproș… Iar ei mă priveau duios. Încercau ca să priceapă, De ce lumea e nedreaptă, Și le dă lor câte-un os, Când ea ia tainul gros, Și-i alungă de greșesc, Când, ”în foame” ei trăiesc. Unul părea gânditor, C-un rânjet încântător, De parcă la lupi visa, Iar mie parcă-mi păsa, Căci, ca ei, am ”dat”, o, vai, Libertatea, pentru trai.