Ciripeală

Păsările se-mbulzesc, Pentru ”învoială”; Vor să-și facă, ca și noi, Altă ”rânduială”. Nu vor ”aia”, că-i la fel Cu ce-a fost odată; Și-au ”stricat” obrazul mulți, De prea multă ”pată”. ”Alta” nu prea le convine, Că-i plină de ”ranguri”; Chiar sătule sunt, pe veci, De măreții ”granguri”. Vor ceva ”deschis” la toți, Ciripit în voie; Și-o ”protecție”, de sus, La prea multe ”zoaie”. Vor mâncare îndeajuns, Cât să prisosească; Puii s-aibă șansa lor, Liberi, să trăiască. Să le fie garantat Dreptul la ”de toate”; Nu s-ar supăra de-ar fi, ”Până-peste-poate”. Vor și încă, ce nu știu, Că-i de trebuință; Într-un fel modest, pretind, Tot ce-i cu putință. Listele s-au tot lungit, Până le- prins noaptea; Fiecare tot ”trăgea”, Să-și aloce partea. Răsăritul, când le-a prins, Erau istovite; Se certau, vezi, pe ”răbdări”, Coapte, sau prăjite…