Cine, sau ce?

-certitudine-n incertitudinii-

Pe un munte, într-o vară, Într-un an, și într-o țară, Trece-ncet, un ”oareșcare”, Semănând cu orișicare. Cine, sau ce e, nu știu, Dar contează că e viu, Și-are ochi, să vadă tot, Și o gură, poate bot. Și aude… mai nimic, Deși e-nzestrat un pic, Și miroase… pitoresc, Dar nu-i place, și-i firesc. Mestecă ceva, simțind, Și în gură, și în gând, Vag plăcere, și-un amar De un trai ”curat” sumar. A ajuns, cred, undeva, Dar nu stă, vrea altceva, Și s-a întors, sau pleacă iar, Cam grăbit, dar pasu-i rar. Pe potecă, sau pe drum, Urme noi, sau vechi de scrum, Întinse din loc în loc, ”Amintesc”, sau nu, de foc. Animal e el, sau om? Scrumu-i, cert, de la un pom…