Chemarea-n ”decor”

• ce ”buni copoi”-

-La luptă! La luptă! … Chemarea Se-aude-n ecou furibund. Tresare când viața-l ”strivește”, Și roșu-i nisipul pe prund. Uitarea-I vecină cu viața; Ce mult le-a droit… și-a ”ratat”. Colegi și prieteni, de-a valma, Cu moarte, Lumina-au ”pătat”. -Nu-i crimă, uciderea-n masa! Ucizi, ca să nu fii ucis! Sloganul îl ”spală” de faptă; Ce bine că alții-au decis… -Tu lupți pentru-o cauză dreaptă! Ceilalți nu contează că mor! Dușmani sunt, n-au mama, nici casă, Nici soațe să-i plângă-n ”decor”. Copii-s ostili din ”născare”! Veninul l-au supt de la sân. Sărmani sunt, dar ce mai contează, Că dorm încă-n paturi cu fân. Băgăm libertatea cu forța, Ca, liberi, să-și facă de cap! Contează doar ritmul în care, La ordin, se mișcă, la trap. Cu munca, e-o țară datoare, Prin ei, simplii oameni de rând! Și-apoi, ce mai are-a contează, Că au, țelul nostru, ca gând? Candoarea-I blestemul muierii, Ce, fiul, să-și piardă, nu vrea. Datori, suntem toți, cu o moarte! Ce-i pasă, de-i bună, sau rea? Îi ”scoatem” din viața mizeră! În Rai, poate-o șansă-or avea. Ce zici? Și spre Iad, e o poartă? Se mișcă-n cohorte spree a? E bine atunci, nu mai credem În viața de-aici, și de-apoi. Ce-ți pasă, c-o ”turmă de iepuri”, Vegheată-i de noi, ”buni copoi”…