Chef de harță

”Vorbele” și-au spus ”cuvântul”; S-au certat din te-miri-ce. N-au nevoie de prea multe; Le ajunge ori-și-ce. Oare cum ar fi, deodată, Să gândească ”dinadins”, Nu așa, la întâmplare, Când sorocul e atins? Să întoarcă puțin zvonul Și pe-o parte și pe alta, Să disece adevărul, Și apoi să facă ”plata”. Din păcate, e reflexul Lui Pavlov, de mult creat. Duși cu vorba și minciuna, Adevăru-l văd ”ciudat”. Cred mai tot ce li se bagă În urechi, dar și pe gât. Văd cum vor alții să vadă, De zic, și la câine ”Zât!” Singuri să gândească? Haide, Nu fii și utopic, zău! Chiar tu crezi c-or să găsească Neuronul mic, prin hău? Hai să zicem că-i ca tine, Și gânduri, în cap, tresar: -O idee, măi vecine!… Și, din nou, la harță sar.