Ce poți să ceri

-pui de pom-

Cu lâncedă dorință Văd omul tern de azi, Sub ”salcia pletoasă”, Crescută-n loc de ”brazi”. Ea plânge-n mal de ”baltă”, Sau viață, cum vreți voi. Doar trunchi uscat mai cară Căruța-trai, cu boi. Deasupra, Cerul aspru Nu freamătă de nori, Și-n pâcla neputinței, Nu vezi, ”spre ce”, să zbori. Din ”stuf” nu se înalță, De cinteză un tril, Ci cârâitul ”falnic”, De pofte, clar, febril. Lumina se ascunde În sufletul sărman, Iar ruga e bolnavă, În bietul fost uman. Concluzia cea dreaptă-i Nedreaptă pentru om: Ce poți să ceri la viață, Când calci pe ”pui de pom”?