”Constatare”

Doamne, dacă ești prin zonă, Sau auzi, sau vezi puțin, Din ce face azi umanul- Om să-l fac, zău, mă abțin- Dă-i un șut, în locul ăla, Ce picioarele susțin! Dă-i o șansă, ca-nainte, Să mai fac-un pas, pe brânci, Și să dea cu capul tare, De-adevăruri scrise-n stânci, De străbuni, ce-n pumni cu sape, Au strâns lacrimi pentru prunci! Dă-i și-o palmă, cu-ndurare Peste-obrazul, des, cam gros, Și atinge, de se poate, Și organul pus pe ros, Ce lansează injective, Și la ”sus”, râmând pe jos! Iar din pură întâmplare, Uită-Te și-n ochii lui, Ca să vezi un suflet negru, Bun, în Iad, pe drept să-l pui, Dar pe care, cu iubire, Tot încerci, în Rai, să-l sui! După-atâta ”constatare”, La creația-Ți de ”soi”, Cu mânia reținută, Că îi vezi atât de ”goi”, Poate Te gândești mai bine, Când vei face alții noi!…