Departe în noi

Departe în noi, Biserica mică Se ”stinge” de jale, Și, parcă, de frică. Strivită-ntre blocuri Flămânde și reci, Se roagă, sub cruce, Plângând, ca-ntr-un beci. În naos, privirea Se pleacă pios. Afară, credința-i Târâtă pe jos. Prin ușa cea largă, Pătrunzi în tăceri. Icoane prea-sfinte Se zbat în dureri. O gloată nebună Se-avântă pe străzi; Avidă de sânge, Tot caută prăzi. O rugă așterne O cale spre Cer. Mașinile zbiară La oameni ce pier. Pe crucea străveche, Ce turla veghează, O rază clipește, Plăpândă, dar trează. Departe, din Ceruri, O șoaptă prin nori: -Le-am dat libertatea Să creadă… când/de/ce/ vor.