Des în jos și rar în sus

Cei mai mulți, la vale-o iau; Să urci, e mai greu. Iadu-i jos, iar Cerul sus; Cam așa-i mereu. Mult mai simplu, în păcat, Oameni se complac. Să greșească-i mai ușor, Căci e bunul plac. ”Vii tentații” se găsesc, Ca pietre pe drum. ”Focul” lor preface-n timp, Sufletele-n scrum. Patimi seci, invidii reci, Sufocă umani. Sinceri doar cu ei, ei fac Totul pentru bani. Inimi scoase la mezat, Goale de simțiri, Au doar pofte, zi de zi, Numai de măriri. Și așa, domol, târâș, Mulți, în jos se duc, Cu un imn, cântat de-un corb, Pripășit în nuc.