”Drum de cotitură”

-rea-lități-

Ia-le Doamne, iar, de mână, Căci au luat-o cam pieziș, Pe un ”drum de cotitură”, Ce se pierde în ”frunziș”! Crângu-i cu năravuri proaste, Pripășite prin boscheți, Mierlele sunt ”copleșite” De o droaie de Sticleți. Lupii sunt la ei acasă, Hoți abili, în piei de baci, Ce te ”calcă”, și-n picioare, Dacă țipi, în loc să taci. Vulpile-s ”la învoială”, Când nu sunt cu ”nasul sus”; Pentru-o ”coadă” de roșcată, Prea mulți, cinstea-n joc și-au pus. Lebede au fost, se zice, Pe un lac, ce baltă-i azi; Poți găsi doar Gâsculițe, Dar riști, în nămol să cazi. Mai în ”largul” lor, sunt Peștii, Hrăpăreți și răpitori, Albi la carne, negri-n feluri De a fi, chiar ”săritori”. Vulturii și-au luat ”corvoadă”, Un mandat, două, sau trei, Și se vaită, în ”concedii”, Că își simt umerii grei. Zburdă-n locul lor Cioroii, Și-n tandem, și Ulii șic, Ce cobesc a mortăciune, Printre cei cu ciocul mic. Coțo-fanele–n oglindă, Doar per-verso se reflectă, Arătând, gol, adevărul, La morala cam abjectă. Dar, în rest, e numai ”Bine”… Pentru cel ce îl împarte; De un viitor de aur, Numai Styxul ne desparte.