Mulgând zilele

-el,trudnicul-

-Mi-am ieșit din mână. Oare ce o fi? Se plângea A-lesul, Mulgând înc-o zi. -Patru ani de ”Vacă”, Nu-mi prea sunt de-ajuns. Am Mioare multe; Blânde stau la tuns. Blănuri, din pădure, De la Urși, am dat. Munca chiar îmi place, Când o fac pe blat. Nu înșel pe nimeni Când, că mint, îi spun. Vând o armă-două, Dând și câte-un ”tun”. Cu migală, mâna Mi-am făcut la ”verzi”; Conturi ”îmbuibate”, De vezi, să nu crezi. N-am prea multe case; Sate, câteva. Vitele-s grămadă, Puse pe-undeva. Câmpii-i bat cu grijă, Să aleg alt lot. Lumea-i rea, bârfește, Că am luat cam tot. Prin pădure, sincer, Numai m-am plimbat. Cad copacii singuri, Ca la secerat. Mâinile, curate, Mi le țin cu greu. Trebuie, la ”spițe”, Să tot ”ung” mereu. ”Gropi” să sap nu-mi place, Pentru alții, zău. Pun pe unii care, M-ar urma și-n hău. Deci, pricepi vecine, Că, doar să trăiesc, La ”Văcuța” noastră, Eu, din greu, trudesc.