Nebună-i stăpâna

În undele Timpului, Și Spațiul se-neacă. E regula jocului; Așteaptă să treacă!

În toate se-ngroapă, Răbdarea tăcerii. Nu-ți trebuie sapă; E grija durerii. Uitarea din semeni E-n umbră de prag. Ajungi doar un nimeni; Cândva le-ai fost drag. Rărit este șirul De ani lungi și reci. La capăt e firul; Poți trage… și ”treci”. Nebună-i stăpâna, Ce Viață numim. Ne face cu mâna, În gol să sărim. Nu-i pasă că pierde Ceva de omis. Ori știe, ori crede, Că omu-i permis. Lumina se stinge… O alta apare; O pată de sânge… E-un soare… Răsare.