Ramona

-nevăzuta-

Cum ești tu Ramona? Multe-am auzit. Ești reală oare, Sau doar vis iubit? Ești doar minunată, Sau reală chiar? Cui te va da oare, Viața, ca scump dar? Ești ca raza fină Ce din rouă bea, Lângă care Timpul, Pe veci vrea să stea? Trupu-i de fecioară, În curbe de nor, Și nu are colțuri, Ci ispite-n zbor? Glăsuiești și-n vorbe, Sau doar în sărut? Buzele-ți mângâie, Sau mi s-a părut? Te-am pictat în minte Cu-n fior de dor. Ți-am pus și un suflet; Visele mai mor. Poate-n viața asta, Sau de-apoi, nu știu, Voi vedea și umbra Trupului tău viu…

(pt. Ovidiu C.)