Repetând

-fir de viu-

Undeva, în ăst pustiu, Doar cu vina de-a fi viu, Se-ntreba un pui de cuc: -Câte-n spate-o să mai duc? Unii spun că n-a fost cuc, Ci-un sărman, dintr-un sătuc, Ce, ”trezit” de-un trai ”târziu”, ”Ciripea”, dar în ”pustiu”. Alții, că-i ceva ”mai viu”, Poate Tată, Poate Fiu, Re-ncarnat în alt sătuc, Ca un om, sau poate-un nuc.

Pe un ciot, rămas butuc, Rămășiță de la nuc, Își spunea, un pui de Fiu: -Ce puține pot să știu… -Drumuri, înspre Cer, nu duc; -Ce greu crește-un pui de nuc; -Că, tot, moare, oare știu, Cei ce taie-un fir de viu?