Schimb

Cu privirea scursă Pe un os cam ros, Boby mă întreabă, Mârâind duios: -Ce ar fi, stăpâne, Dac-am inversa Rolurile astăzi? Crezi că ți-ar păsa? Ai putea, degeaba, Să stai liniștit, Și-ai uita, de ”răuri”, Să scrii, răzvrătit. Te-ar durea în coadă, Nu numai în cot, De ce zic vecinii, Când nu-i pupi în bot. Ai putea să latri, În ”sus”, și la ”mari”, Fără să îți pese, Că au ”colții” tari. Dacă vrei, la Lună, Urli când socoți, Prea-mărind, sau invers, Și ”aleși”, și hoți. Drumurile-n noapte, Le-ai bătea cu rost, După-o ”poamă”, două, Căci doar n-oi fi prost. N-ai mai fi nici sclavul Plăților la zi; Pe facturi, ți-oi face Pofta, cum o-i ști. Nu mai zic de șansa De-a te bucura, Că, orice vei face, Nu te-oi însura. Dar, mai mult, pesemne, Bine ți-ar mai prinde, Să n-ai conștiință, Și să n-ai ce vinde. …. Vai, în reverie, Simțeam cum m-afund; Câte alte atuuri… Cugetam pro fund. Dar, Drăcuțul, coada Și-o băgă în gând: De ce vrea, ”jăvreișen”, Schimb, cu-n om ”flămând”? Era vre-o chichiță… Nu m-a aiurit. Am rămas, ca tontul, Uman chinuit.