Scuturând viața

-sensul-

Cu răbdarea peticită, Arătând ca vai de ea, M-am oprit, să-mi ”scutur” viața, Ca să văd ce-o mai cădea. Praful zilelor curente, L-am privit ca necesar; Mici bucăți de sănătate, Aminteau de dispensar. Pietre, depășind chiar pumnul, Sugerau și timpuri ”reci”, Cu necazuri pripășite Din cămară, până-n beci. Bolovani cu colțuri roase, De atât cărat la deal, Ca Sisif cu-orar și norme, Aminteau c-am fost și cal. Doar o stâncă-ntunecată S-a rostogolit… în sus; Drob de sare… sau o spadă? Altă grijă am de dus. Mici scântei de bucurie Se vedeau prin smogul dens: Doi copii, și o soție, Dădeau vieții-un sincer sens.