Sfaturile

Sfaturile par făcute, Să fie doar ”ascultate”. Chiar și cele mai ”plăcute”, Sunt, cu totul, ignorate. Când le dai, chiar crezi în bine, Ferm convins că nu greșești. De învățătură pline, Unele îți par ”zeiești” Ești mirat, când vezi că unul Îți răspunde chiar ”tăios”. Altul nu-ți arată pumnul, Dar nu pentru că-i milos. Rar, și sigur, din greșeală, Sau uitând că i-a fost dat, Face unul vre-o ”scofală”, Chiar urmând un simplu sfat. Tu te bucuri, crezi în tine Și, mai multe, vrei să dai. Ești ”măreț”, mă rog, în fine, Într-un lan, un singur pai. Ignoranța te excită, Căci pari mai deștept ca cei Ce, o viață fericită, Duc, în felul lor, în ei. Sfaturile sunt menite Ca să aibă-un rost al lor, Să aducă clar aminte Că ”deștepții” nu mai mor. Ironia-i doar amară; Cred în sfaturi și le-ascult. Rezultatu-i în cămară, La conserve, nu mai mult.