Și ”firesc”?

Lasă Doamne Nemurirea Pentru alții! Eu n-o vreau! Până la hotarul Vieții, Doar ”firesc”, doresc să ”stau”. Drumu-i presărat cu jale, Și cu gropi ce flămânzesc; Carnivore, vor doar omul, Cât mai tânăr… nu-i firesc. Din țărână noi ne ”tragem” Și, firesc, în ea vom fi. De ne-am naște din Iubire, În iubire am muri. Nu Te-acuz, și, nici reproșuri, E firesc ca să nu-Îți fac. Dar nu înțeleg, ”alesu-Ți”, Cât e Înger? Cât e Drac? Dacă, în balanța lumii, Separi binele de rău, Vei vedea, firesc, un talger, Gata să ajungă-n Hău. Și atunci, cu Viață-n ură, Nu-i firesc, s-o mai lungesc. Sufocat nu-s nici de milă. Cum? Normal e. Și firesc?…