Vieți de bieți

Viețile îți pierd conturul Într-un timp rătăcitor. Cu speranța-n Veci, umanul, Le ”îngroapă”, visător, În pământul răbdător. Locul lui, printre cuvinte, E, cu minte, câștigat. Din păcate, din Natură, Cum să spun, de ”trai”, drogat, Singur, el s-a alungat. Rațiunea, prost slăvită, Ronțăie idoli de lut. Sunt doar cei cu rea credință, Și ”născuți” din omul mut, Închinați la banul slut. ”Bieți” pierd, la ”zis”, controlul, Când, doar alții, îl decid. Răbdătorii își pierd rândul, Des rărit de-un Timp placid, Dar, cu viața, clar ”acid”.