Cel nebun

-Acasă e Viața? Îmi bate la poartă, Cu-o voce suavă, O doamnă ”bălțată”. Sunt paznic, cu ziua, Slujbaș mărunțel, Ce apără țara De frigul mișel. E soarta nescrisă A celor ce scriu, Ce-n tremurul vorbei, Mai cred în ce-i viu. Ei cred că se poate Să pui un cuvânt, Ca stavilă ”vrerii”, Ce calcă-n avânt. Mai speră că gerul Se teme de vers Și pleacă, pe fugă, Din sufletul ”șters”. Cu lacrimi, în noapte, Se-ntâmplă să scriu. Nimic nu se vede. Ce spui? E târziu? Vedeți? Nu se poate. Nu-i logic ce spun. Dar dac-am dreptate? Sunt eu cel nebun? Și doamna? Ce credeți… E-acolo și stă. Cu pumnul, în poartă, Vezi bine că dă.