George RogozPoezie și proză

Armonia tăcerii

Ce e corect? Ce e greșit?

Ce e corect? Ce e greșit? Mi-e-atât de greu să spun, Când vorbele se-nneacă în minciuni, Iar eu mă văd, când om, când biet nebun. Ce e corect? Ce mi s-a dat? Ce e greșit? Ce mi s-a luat? Sau invers poate, sau la fel; Distrugem când „creem” un El. Ce e corect? Că ne-am născut? Dar e greșit, cum am crescut? Sau poate unde, poate cât? Pierduți și rătăcit-trecut. Ce e corect? Că îndrăznim, Răspunsuri noi să tot găsim? Ce e greșit? Că acceptăm Răspunsuri negre să-ngropăm? Ce e corect? Ce face bine? Privită doar prin dragostea de sine? Ce e greșit? Că nu iubim Decât plăcerea dusă-n chin? Ce e corect e chiar greșit? Ieșim din viață… negreșit…