George RogozPoezie și proză

Armonia tăcerii

Clipa trece

Clipa trece, Clipa vine, Moare Clipa fără tine. Clipa trece, Clipa vine, Inima abia se-abține. Triste tac, stele pierdute. Într-o lume, pier și ciute. Liniștea mă înfioară. Clipe vii încep să doară. Norii plâng fără suspine. Clipa trece, Clipa vine. Vântu-și pierde răsuflarea. S-a pierdut, în Cer, și zarea. Falduri străvezii, de umbre, Țes copaci din ramuri sumbre. Flori uitate de furtuni, Înfloresc, ca mici minuni. Stau și le admir în noapte; Nu le văd. Le simt pe toate. Și mă cheamă… și mă vor… Viața mea e doar… decor? Vremea le pulsează-n vine. Suflet au, poate ca mine. Timpul fraged iar se zbate… Sus, o stea, se-stinge-n noapte…