”Cucu vreau a”

Am o ”cucuvreau” vecină, Nu femeie, cum vă spui, Cea cu fața bosumflată, Și cu ochii mari, căprui. Când mă vede trist, prin casă, Vine la fereastra mea Și încearcă, înțeleaptă, Câte-un sfat drăguț, să-mi dea. -Prea te afectează bârfa Sau părerea ”gurii-sparte”, Ce-i mai slobodă-n cuvinte Decât un poet ”aparte”. -Mulțumesc că ai opinii Iar în stilul tău ciufut, Da-i păcat că ai dreptate, Căci mi-e silă de ”tăcut”. -Prea te iei de toți și toate. Oameni sunt, chiar de-s săteni. Uscături mai are crângul. Ce, tu vrei numai bușteni? -Nu o fac ca ”judeceală”, Nici cu răutate, zău. Doar observ, că pun în fapte, Și ceva din glasul tău. -Cucu-vreau încerci a spune. Ce ironic înțeles… -Poți să zici și ”Ha-ha!”,”Iuhu!”, Cum fac ei, buni, la ”cules”.