Europa

Europa-și strigă, drepturile-n cor. Vii săteni, pământul, scurmă până mor. Gropile puterii-s greu de astupat, Când „alesul” sapă, zilnic, ca turbat. Europa nouă cântă legi de zor. România-i veche; rănile o dor. În oameni se schimbă, grijile-n nevoi; La un car de oale, au doar pari mai noi. Europa-mamă, ia chiar și când dă. Struguri-s departe. Ea ne cere: „Fă!” În popor minciuna, cu picioare scurte, Se transformă-n larvă, cu ele mai multe. Europa-soare, cuib e, după nor. Micii cad din slujbe; marii pleacă-n zbor. Libertatea-i visul împlinit la toți. Zidul-Lege crește; s-o ferim de hoți. Europa vine, tăvălug de soi, Și ne-mbracă-n cergă, că suntem cam goi. Am rămas, ca Țară, cam la țară noi. Seceta prea lungă, nu vrea vise-ploi. Europa-n aur, ne îngroapă sfinții, Și-n pustiul vieții, ne uităm părinții…