Lemne pentru fum

Vine vremea pentru toate; Și la fel ea trece. Într-o casă părăsită, Viața o petrece. Ceasul nu mai bate. Timpul a-nghețat. Vremea-n loc se zbate. Cine-i vinovat? Nemurirea zace, Ca și cum n-ar fi. Noaptea se oprește, Moartă-n colț de zi. Cucul nu mai cântă. Vremea i-a trecut. Ce-o face sărmanul, Singur și tăcut? Soarele răsare Printre norii zdreanță. Două coțofene Se iau iar în „clanță”. Ceasul nu mai bate. Toamna a trecut. Cu speranța-n clipe, Iarna a-nceput. Pasul, șovăielnic, Tremură pe drum. O bătrână cară, Lemne pentru fum. Sunt doar crengi uscate; S-or uda la iarnă. Vine-un ger sălbatec; Va-ncepe să geamă.