Liniște!?

-Liniște! Nu auziți Geamătul strivitei țări, Ce se ”stinge”-n timpul ”noi” Ca un stol, ce piere-n zări? -Liniște? Tăceți prea mult, Când ar trebui să cereți Dreptul sfânt pentru nepoți, La ”câmpii”, nu la ”pereți”. -Liniște! Voi numai vreți Zile îmbuibate ”azi”, Pregătind un viitor, Plin, de ”cioturi verzi”, din brazi. -Liniște? V-ați resemnat Că puțini vând iar prea mult, Dând, un Dumnezeu uitat, Pentru banii unui cult? Liniște! Nu vă-mbulziți La pomana ”Omului”, Că mai zace un țăran Trist la umbra ”Pomului”! Liniște? V-ați speriat, Că nu a murit de tot, Și c-atunci, când s-o trezii, Vă ia ”mierea” de la bot? -Liniște! Voi nu vedeți Cavalerii Focului, Ce Apocalipsa Lui, O prevăd azi Viului? -Liniște? S-a terminat Lupta surdă pentru ”mult”? -Liniște! Măcar acum Glasul Pruncului s-ascult.