Liniștea

Se-așterne liniștea, încet, Ca șoapta florilor ce mor, Ce tot mai speră, că-n apus, Vor mai vedea cocori în zbor.

Se-așterne liniștea în jur, Ca umbra norilor ce pier, Convinși, se pare, ca și noi, Că nu mai sunt doriți de cer.

Se stinge liniștea-n tăceri Pierdute-n tainic șopot, Când se aude, ca ”sfârșit”, Un vaiet lung, de clopot.