George RogozPoezie și proză

Armonia tăcerii

Luna

Nu începe ca Grivei să latrii la Lună. Cere-ți dreptul tău corect, o dată pe lună.

Luna trece și Grivei urlă-n van la Lună, ca și tine, om uimit, chiar căzut din Lună.

Anii trec și de lătrat fuge doar pisica. Ce e drept, nici din cerut, n-a ieșit nimica.

El măcar a spus pe șleau ce-a avut cu Luna. Da-n „lătrat” de vorbe seci, trec și ani, nu luna.