Ne trezim?

Tremurând pe treapta vieții, Un „Ceva” s-a-ncumetat Să ridice-n sus privirea… Și a luat ce i s-a dat. L-a-nceput, un suflet simplu, Cu iubire-mpodobit., Mai apoi, o lume-ntreagă… De crescut și stăpânit. Tot mai mult în suflet ura Și disprețul de ce-i viu, Și-a înscăunat domnia… Ne trezim? Sau e târziu?