Ne-au crescut ca fiii Tăi

-părinții-

Ne-au crescut ca fiii Tăi, Să nu rătăcim pe ”căi”, Și-n puținul ce-l trăim, Drumul ”drept” să îl găsim. Ne-au crescut ca fiii Tăi, Să iubim și buni și răi, Și-ntr-un crez de mulți negat, Te-au slăvit, nu Te-au uitat. Ne-au crescut ca fiii Tăi, Râu de munte printre văi, Ce nu rabdă închisoarea, Și-are-un dor: să vadă zarea. Ne-au crescut ca frații Lui, Să urâm ”fierea” din ”cui” Și în suflete, doar flori, Să sădim, nu întristări. Ne-au crescut ca frații Lui, Oameni simplii și sătui De minciuni pudrate-n bine, Goale în pahare pline. Ne-a crescut ca frații Lui, Ferm convinși că viața nu-i Doar o ”foame” de ”mai vreau”, Cu prea mulți, ce numai iau. Ne-au crescut ca frații Lui, Într-un sens adânc, de ”pui”, Ca să credem că, prin fii, Veșnicia poate fii.