Neliniște

Tulburi gândurile curg; Torente de munte. Creste de idei se frâng; Cuvinte pierdute. Haosul domnește-n tot; Neguri de dorințe. Umbre fug din amintiri; Speranțe pierdute.

Tace Timpul tot mai trist. Vântu-n vijelii se vaită. Resemnat, se cerne-n ceasuri Cerul, în cenuși de ceață. Negurile nepăsării, Răsfirate-n rătăciri, Împânzesc, în împăcare, Azi, trecutul de trăiri. Nimeni nu neagă neantul Nevăzut, necunoscut. Spulberă o stea lumina. Dorul dulce a durut. Ochii se deschid în noaptea Dinăuntru, dintre ei, Și nu văd, cum se prelinge, Lacrima, ce n-o mai vrei.