Oglinzi

Oglinzile își lasă iubirile departe… Sunt vii-n lumina zilei și moarte sunt în noapte. Atâtea au văzut… și-atâtea știu… dar tac, privind în gol, cu suflet nu de om, pustiu. Oricât ar vrea să-și schimbe soarta, lovite-s de uitare. Nu au un ”eu”, ca fiecare. Privesc mereu în zare, și nu mai plâng ce moare. Mereu străine-n umbre, se ”maimuțesc” la fapte. Ce-ar da să nu reflecte… Dar chiar de vrea, nu poate.