Oamenii

Oamenii s-au întâlnit, Să-și împartă țara. Că așa li s-a tot zis: „Mălăiață-i para”.

Oamenii s-au repezit, Să-și îngroape țara. Că doar-doar s-or îndura, Cei străini, cu „para”.

Oamenii s-au regrupat, Să mai sugă țara, Și în iarna de nevoi, S-au cam dat cu fiara.

Oamenii s-au îmbulzit, Să învârtă țara. Doar pe deget, că din gură, Fac mai rău ca moara.

Oamenii iar s-au decis, Să mai roadă-n țară, Îmbrăcați ca mielușei, Dar cu lupii-n horă.

Oamenii n-au obosit, Să-și împroaște țara, Cu noroi fin,de import; În cenușă-i sora.

Oamenii chiar s-au grăbit, Să slujeasc-o țară. Din păcate s-au certat, Și-au cam dat-o-n bară.

Oamenii s-au răzgândit: Nu mai vor o țară. Continentul e mai larg. Și-au țipat: „Să moară!”