Pagini nescrise

Răsfrânte, lumini înnegrite De umbre-n suspinele sorții, Lucesc, în fereastra deschisă, Pe pagina goală a cărții.

Cuvintele pline de sensuri, S-au scurs în șuvoiul de lacrimi, Iar timpul a șters clipa vieții, Pe pagina goală a cărții.

Idei, ce-ncropeau o ființă, Pierdută la marginea Porții, Se pierd într-o ceață grăbită, Pe pagina goală a cărții.

E doar prima filă a vremii ”De-apoi”, sau ”din nou”, sau cum vreți. E ultima filă a cărții Ce-a fost… și-acum vrea să o ierți.