Pașii

Pierdut în tihna cerului, golit de gânduri, Cu sufletul deschis, căderilor de stele, Mă încălzesc cu vraja, cuvintelor nespuse, Și strâng în ochi lumini, în joc de iele.

Străin în lumea, ce străină-mi pare, Cu lacrima strivită, de-o rece răsuflare, Întorc azi ceasul, cu clipele pierdute, Și urc Golgota vieții, pe ultima cărare.

Uitat în lumea, uitărilor deșarte, Cu mintea răvășită, de pașii veșniciei, Primesc cu zâmbet, de tainică mâhnire, Sfidarea zilei stinse, la marginea urgiei.