Rex ”Actorul”

”Lipăia” greu slove Dintr-o carte rară. Nu-l credeam în stare. Cam chiulise-o vară. Litera bătrână Îl scotea din minți. Nu găsea cuvântul, Și lătra de sfinți. Azi așa, și mâine, Cam prin jur, pe-acolo, A-nțeles o strofă Și-o urla lung, solo. Se uita la mine, Cam de sus, măreț: -Ia de vezi amice Cât sunt de isteț! L-am lăsat o lună Să urle de zor. A făcut-o-ntruna. Acum e ”Actor”. Unii zic că-i ”teatru”, Ce-a ”jucat” în sat… Acum nu-i nu pe scenă, Ci ”mai sus”… în stat.