Tăcerea patrie

Plătim acum, îndurerați, Un preț, cu mult prea mare, Pentru tăcerea de copii, Pierduți, pe drum de care. Când am tăcut, nu ne-am gândit, Că va veni o vreme, Când vom plăti și pentru ea: Tăcerea care geme. Strivită-n ore, care plâng În ochii stinși de lacrimi, Ea ne-a primit la sânul ei, Tăcută-n noi, și-n datini. Lungi secole ea a tăcut, Strivită greu de fapte, Dar i-a-nfruntat pe cei turbați Cu casa-n șa, și-n spate. Cu râul brâu, pe trup de munți, Și-n codrii de veșmânt crăiesc, Ea n-a plecat, și n-a murit… Dar azi… uitările-o strivesc.