Trăirea

Din iubiri se nasc păcate. Vii iubiri se nasc și mor. Ura nu stă prea departe; Pentru multe-i trist decor. Limita-i un Timp subțire, Prins cu vorbe de alint, De un suflet, care cere Numai sensuri ce nu mint. Mințile-s încătușate, Pentru-o vreme, doar de-un chip. Restul vieții se discerne Vag și doar atunci când țip. Eu la ea, sau ea la mine? De plăcere, sau dureri? E-ntrebarea fără noimă, Când realu-i din păreri, Iluzoria fantasmă, Des născută fără-a ști, Umple sufletul cu vise Și trăiri aproape vii. Focul pasiunii arde Rațiunea-n timp real. Mintea nu mai ia decizii; Un tsunami-i simplul val. Ce-i în jur nu mai contează; Lumea-i răul necesar. Ca-ntr-o luptă nevăzută, Ea-i mereu, crud adversar. Ignorare indulgentă, Cu refuzul de a ști, Sau contează doar trăirea, Vie-n în focul pentru vii?…