Tristă toamnă

Într-un freamăt de nevoi, Și de griji aprinse, Toamna varsă umbre lungi, Peste case ”stinse”. Școala a-nceput din nou; Altă cheltuială. În hambare bate vântul; Porcii dau în boală. Câmpul roade n-a prea dat, Într-o vară seacă. Norii nu s-au îndurat, Să mai plâng-oleacă. Două luni, sau și mai mult, Arșița ne bună, A scos lumea iar din minți; Și așa nebună. Iarna cruntă va veni, Fără a se teme. Tremură, doar de-o vedea, Stive lungi de lemne. Banii s-au împuținat, C-au fost ”într-o doară”. Oare ăsta e destin, Sau blestem de țară?…