Ultimii cocori

Păsări violete țes umbre-n Lumină. Calea de viață se pierde De tină. Toamna târzie își iese Din rol; Trece și-mparte la oameni Un gol. Vârful de lance își pierde Tăișul. Geme lung piatra c-o doare Suișul. Nori se strecoară pe creste Spre poartă. Curge scânteia de viață În șoaptă. Zarea înghite cocori Nesătulă. Prin sate roiește o lume Fudulă. Cerul permite la unii Să zboare. Alții îngroapă alt Icar În soare. Timpul se țese cu fir De cocori. Zilele-s pânze albite-n culori. Mantia vieții se-ntinde Cernită. Bruma sfâșie o floare Iubită. Apa e gheață acidă De foc. Dangătul clipei e muzica-n Joc…