Voia

Trece umbra peste mine; E de nor, nu de mormânt. Timpul bate-a rătăcire; N-am de ce să mă frământ. Voia mi-e însingurată; Numai eu ascult de ea. Tac doar când e îmbufnată; Vrea doar lacrimi ca să bea. Uneori mă tachinează: -Poți să faci, ce vrei și tu! -Hai să ne jucăm de-a Viața!… Îmi răspunde, simplu, ”Muu!” -Mumai vorba e de tine! Mu pot să mu-i reproșez. -Mută-ți gândul de la bine!… Ce să-i zic, să i-o ”retez”? -Ești o… Voie nesătulă! -Flămânzită? Bine zici! -Faci doar ce-ți convine ție!… -Zboară!… că, în nas, tot pici. Nu știu cum, de-o tot întoarce, Doar ca ea, mereu să fac. Să-i fac voia nu-mi convine, Căci ar vrea, mereu să tac. Azi, am reușit, în fine, S-o acuz, ca demn bărbat. Chicotește și afirmă, Cum că, voie, ea mia dat…