Acasă., la vatră

În vremuri turbate, Lumina coboară În cripta cu lauri, Sculptați într-o doară. Și-așterne-mbibată De lacrimi de vii, Lințoliu de noapte În miezul de zi. Lovită-n simțire, De saltu-n tenebre, O sfâșie zborul De gânduri funebre. Cu greu se ridică, Pe-o muchie de piatră, Și moare ferice, Acasă, la vatră.