Ca-ntre câini

Herra se-nghiontea cu Jimmy; O zeiță și-un golan. Ce motiv? Un băț aiurea, Nicidecum pentru vre-un ban. El îl lua, fugea, și-n joacă Îl lăsa rapid din bot. Mă gândeam la om, când fură Și, discret, pitește tot. Ea îl tăvălea în iarbă Și-n răsfăț fin, se mușcau. Cu-ai mei semeni, și ”în gură”, Teamă mi-e, ca să mă iau. Se-alergau apoi, ca proștii După un progres cinstit. Le încurc? Ăsta-i umanul? Câini nu-s de ”omenit”? Bine, îi tratez ca javre… Vai, n-am vrut să dau în om! Au și cerul gurii negru… Scuze, nu vorbeam de rrom. Cum o-ntorc, aiurea iese În prezentul rău con dus. Cu franceza stau mai bine, Chiar cu pluta de-s cam dus.