Bruma de trăire

Viața picură, din Timpuri, Pe țărâna Spațiului. Infinitul se lungește Pe tărâmul visului. Stelele-s pierdute-n umbre Și renasc, când mor, altfel. Pete-ntunecate sapă Căi, spre spații tot la fel. Zborurile-s evadare Către ample căutări. În perpetua mișcare, Nu există ”așteptări”. Când nimic nu se oprește, Zbaterea, în Timp, e-n van. Bruma de trăire simte: Pentru ea, nu-i nici un plan…