Când lumea

Când lumea-ți cere să te schimbi, Urmând un ”Bine”-albastru, Să nu-ți închipui că ajungi, Departe de căpăstru. Când lumea-ți spune: ”Ești frumos!”, Privind la buzunare, Să te aștepți să-ți urce mulți, Ca turmă, în spinare. Când lumea tace, ignorând Că mai exiști pe lume, Te bucură, căci poți să faci, Pe seama ei, mici glume. Când lumea umblă pe pereți, Să facă un biet bine, Deschide ochii, căci visezi, Și-ncrede-te în tine. Când ea se-ncurcă-n socoteli, Uitând de cei de-acasă, Să fii convins că, nimănui, De cruce nu-i mai pasă.